Capace pentru Alexandra

Veselie, Mișcare, Joacă, Descoperire – asta ți-ar inspira viața normală a unui copil la 13 ani

Pentru Alexandra însă, viața are o altă culoare, simțurile – o altă emoție, asemenea celor trăite de un bebeluș. Da, vorbim despre un bebeluș la 13 ani. Un copil născut normal, ajuns aproape la vârsta adolescenței, cu o dezvoltare psihică și o activitate locomotorie inferioară unui copilaș de un an de zile. Pentru părinții ei există însă speranță. Medicii din China ar fi cei care ar putea să-i dăruiască încă o fărâmă de putere și de sănătate pentru o viață cât mai aproape de normalitate. Cu un CAPAC de PLASTIC tu ai putea-o ajuta să ajungă în China!

Povestea Alexandrei

Alexandra Bianca Beretci s-a născut pe 15 aprilie 2000, un copil normal de 4 kg şi scor APGAR 9.  La două luni au apărut primele crize tonico-clonice, convulsii şi implicit primele investigaţii, iar la 4 luni i s-a făcut o encefalogramă şi atunci s-a văzut că are descărcări în partea dreaptă a creierului. Alexandra a continuat să convulsioneze şi a fost internată în spital cu tratament antiepileptic, însă pe 12 august a făcut 71 de convulsii care au avut un efect foarte puternic asupra creierului, o parte din neuroni i-au murit afectând toți centrii nervoși.

De atunci Alexandra a continuat tratamentul, a început gimnastica medicală şi tratament balneologic pentru a-i stimula nervii. Un renumit neurolog pediatru din Cluj i-a pus diagnosticul de Sindrom West şi a început tratamentul specific schimbând diverse antiepileptice şi alte medicamente, care însă nu au reuşit să-i stopeze convulsiile.

Părinţii fetiței s-au decis să o ducă și pe ea în Spania în martie 2002, unde lucra tatăl ei, in scopul de a căuta și acolo o soluţie la gravele probleme de sănătate. În ciuda tratamentelor şi a exerciţiilor pentru stimularea musculaturii făcute la o şcoală specială de acolo, crizele continuau, Alexandra devenind spastică fapt pentru care tendoanele ei au început să se scurteze, mâinile şi picioarele să i se încleşteze, iar la ochi i-a apărut strabismul.

Din disperare că nu găseau o soluţie salvatoare pentru fetiță, părinții au dus-o în 2004 în Rusia, la Tula, unde Alexandrei i s-a făcut o operaţie de fibrotomie. Efectele s-au văzut imediat – strabismul a început să dispară, iar mâinile şi picioarele au deveni mult mai flexibile, însă cu trecerea anilor spasticitatea a revenit şi i s-au luxat amândouă şoldurile, motiv pentru care a suferit în ianuarie 2008 o nouă operaţie, la şolduri. În paralel, părinții au trimis dosarul fetiței în China pentru un implant de celule stem, care promitea rezultate foarte bune la pacienții cu această boală. Primul implant de celule stem a fost făcut în octombrie 2008 în China, iar în 2009, intervenţia a fost repetată. Alexandra a început să fie mai atentă, să conștientize ce se întâmplă în jurul ei, să își miște mâinile, picioarele, să râdă, etc.

Deși sunt lucruri care pentru mulți nu reprezintă mare lucru, pentru părinții Alexandrei aceste progrese au fost un adevărat triumf. Pentru a o ajuta în evoluție, Alexandra ar trebui să facă aceste implanturi anual, dar părinții nu au posibilitatea financiară de a susține costurile tratamentului.  O firmă de reciclare în Spania s-a arătat dispusă să valorifice capace de plastic, însă cantitatea necesară pentru a acoperi costurile operației este enormă… aproape o sută de tone de capace. Părinții fetiței nu s-au lăsat descurajați, mai ales că toată Spania a fost receptivă la această campanie și deja au reușit să strângă aproape 9 tone de dopuri. Cu ajutorul românilor, îi putem ajuta să strângă cantitatea rămasă necesară pentru a acoperi costurile următoarei intervenții.

Adună şi tu! Deși pare un gest „mic” pentru tine, ce nu costă nimic, fiecare capac reciclat e un pas înainte spre vindecarea Alexandrei! Ajută-ne să-i oferim o viaţă mai bună!

Scrisoare de la Alexandra

Dă click pe imagine pentru a citi scrisoarea

Scrisoarea a fost redactată din perspectiva Alexandrei de către Dora, o fetiță de aceeași vârstă cu ea din Cluj-Napoca, elevă în clasa a VI-a la Liceul George Coșbuc. Aceasta a decis să se implice activ în strângerea de capace pentru Alexandra: a instalat în clase mai multe cutii pentru strangerea lor pe care le golește săptămânal, și-a mobilizat colegii de școală și profesorii să adune cât mai multe capace, stă în afara orelor pentru a deșuruba dopuri de la sticlele reciclate la container-ul special din incinta liceului și consumă zilnic o cantitate dublă de iaurt pentru a face rost de și mai multe capace.

Dora s-a calificat de curând la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română ce se desfășoară zilele acestea la Iași. Îi dorim mult succes!